Sursă: Bihon.ro
Un nou cadru legislativ în domeniul urbanismului din România prevede posibilitatea instituirii unei taxe locale pentru infrastructură, aplicabilă proiectelor de dezvoltare urbanistică.
Citește și: România are puțini absolvenți de studii superioare și investește sub media OCDE
Legea nr. 169/2026, publicată în Monitorul Oficial pe 10 august, va intra în vigoare la 25 august și stabilește reguli unice pentru autorizarea construcțiilor, amenajarea teritoriului și legislația construcțiilor. În cadrul acestei legi, se introduce și mecanismul de taxare pentru dezvoltările urbanistice care aduc beneficii și necesită investiții în infrastructură.
Ce proiecte și dezvoltatori pot fi afectați de noua taxă pentru infrastructură?
Taxa poate fi aplicată în zone reglementate prin documentații urbanistice, inclusiv în cazul introducerii terenurilor în intravilan, schimbării funcțiunii sau modificării indicatorilor urbanistici. Aceasta vizează proiecte care permit construirea mai intensă sau schimbări semnificative în potențialul de dezvoltare al unei zone.
- Proiecte rezidențiale cu sute de locuințe în zone fără infrastructură adecvată
- Dezvoltatori care modifică regimul urbanistic al terenurilor
- Proiecte de infrastructură publică, precum drumuri, școli, utilități
- Beneficiari ai planurilor urbanistice care profită de efectele acestora
Care sunt implicațiile pentru autorități și proprietari?
Obligația de plată nu va fi doar a dezvoltatorilor, ci și a proprietarilor sau beneficiarilor care vor beneficia de noile reglementări urbanistice. În cazul în care un plan urbanistic crește potențialul de dezvoltare, costurile pentru infrastructură pot fi suportate de mai mulți actori implicați.
Autoritățile pot folosi contracte de urbanizare pentru a stabilit responsabilitățile privind realizarea infrastructurii, astfel încât aceste costuri să fie acoperite înainte de finalizarea construcțiilor. Aplicarea concretă a taxei depinde de legislația fiscală și de hotărârile locale, urmând să fie stabilită în funcție de specificul fiecărei zone.
Deocamdată, nu există o sumă fixă pentru toate proiectele, iar nivelul taxei va fi stabilit de autoritățile locale în limitele legii. Noul mecanism urmărește să reducă decalajul între expansiunea urbană și infrastructura publică, asigurând finanțarea acesteia din fonduri generate de dezvoltări.
Astfel, în viitor, dezvoltatorii și autoritățile vor putea colabora mai eficient pentru a asigura o infrastructură corespunzătoare noilor zone rezidențiale, evitând astfel problemele legate de lipsa drumurilor, utilităților sau serviciilor publice în zonele în plină expansiune.